11 aug. 2016

Top 6 cele mai rele zodii

Trăsături diabolice Descoperă topul celor mai rele zodii şi fereşte-te de ele de la primele semne pe care ţi le arată! Cum le recunoşti?  

1. Gemeni 
Nativul din Gemeni ocupă locul fruntaş în acest top pentru că face totul premeditat. Are întotdeauna un plan diabolic şi îşi calculează în amănunt paşii atunci când vrea să facă rău cuiva. Se foloseşte de cei mai slabi şi profită de ei, are multe secrete şi se răzbună chiar şi la cea mai mică ofensă pe care o primeşte.  

2. Berbec 
Berbecul e rău şi profitor, dar mai ales ar călca peste oricine pentru a obţine ce-şi doreşte. Dacă ţi-a lăsat impresia că tu ai un statut special şi nu te-ar dezamăgi niciodată, află că ascunde cele mai urâte intenţii. Se pune întodeauna pe primul loc, iar acţiunile lui rănesc de cele mai multe ori.  

3. Rac 
Nativul din Rac este foarte agresiv şi nu e nevoie de prea mult pentru a-şi arăta această latură a sa. Este atât de plin de el încât se simte frustrat la cea mai mică vorba în defavoarea lui, ceea ce înseamnă că va ataca fără să stea pe gânduri. Face rău prin simplul fapt că este într-o permanentă defensivă şi îi sabotează pe cei din jurul lui pentru a ieşi pe primul loc! Sunt imprevizibili şi fac orice pentru a câştiga.  

4. Vărsător \Această zodie nu iartă şi nu uită, aşa că indiferent ce îi faci şi îl deranjează, te va elimina definitiv din viaţa lui după ce îţi aplică o corecţie. Nu este rău fără să aibă motive, însă odată trădat, acesta nu are limite şi face orice pentru a-şi recăpăta stima de sine. Nu te pune cu el şi nu îl călca pe coadă!  

5. Leu
Acest nativ minte extrem de mult şi este rău cu cei din jur în mod voit. Nu îi pasă de sentimentele altora şi îi trădează fără să mai stea pe gânduri dacă la mijloc e o miză mare. Nu are mustrări de conştiinţă indiferent de gravitatea faptelor sale, important e să ajungă acolo unde şi-a dorit. Te minte în faţă cu nonţşalanţă şi nu îşi va recunoaşte niciodată greşelile.  

6. Taur 
Nativul din Taur are o răutate bazată pe frustrare. De multe ori nu se simte apreciat cum ar trebui şi este invidios pe acele persoane din jurul ei care i se pare că primesc mai mult decât ea. Poate fi rea prin vorbele şi ameninţările sale, poate răni uşor, însă nu e capabil de fapte grave!  

Sursa: 
http://www.eva.ro/horoscop/astrologie/top-6-cele-mai-rele-zodii-articol-129273.html?utm_medium=article&utm_campaign=article_exchange&utm_source=yahoo&ref=yfp

8 iul. 2016

Cum a fost falsificată originea şi limba românilor acum 200 de ani.

Fantasma exterminării dacilor de către romani pentru a demonstra latinitatea pură.

Istoria românilor a cunoscut procese de mitizare şi falsficare. Pentru a servi unor interese în special de natură politică sau naţionale, istoria românilor a fost încărcată uneori cu aberaţii şi fantasme, hilare chiar şi pentru contemporani.

De-a lungul timpului, istoriografia românească a cunoscut diferite etape de la pionierat la spirit critic de la diletantism la profesionalism.
 
În special în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, atunci când efervescenţa naţională a cuprins toate zonele locuite de români, au apărut numeroase teorii privind originea, dar mai ales continuitatea românilor în spaţiul carpato-danubiano pontic.

Zelul cărturarilor români din Principatele Române, dar şi din Transilvania, de a convinge o întreagă Europă privind temeinicia dreptului la unitate şi libertate a românilor, a dus la apariţia unor aberaţii istoriografice sau pseudo-ştiinţifice de proporţii.

A fost mai greu ca istoria românilor să se descotorească de ele decât să se pricopsească cu fantasme legate în special de vechimea şi originea românilor. În secolul al XIX-lea, dar şi la începuturile secolului al XX-lea, în special, au apărut două curente antagonice, dar la fel de hilare prin teoriile enunţate.

Cum i-au ”exterminat” românii pe daci

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania habsburgică lua naştere o mişcare de emancipare politico-socială românească, cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană. La acest curent au aderat în special intelectuali transilvăneni de origine română dar şi clerici. Şcoala Ardeleană a avut o importanţă deosebită în procesul de emancipare spirituală şi politică a românilor transilvăneni, militând pentru recunoaşterea naţiunii române majoritare alături de cea maghiară şi germană în Transilvania. Totodată Şcoala Ardeleană a reuşit introducerea scrierii cu caractere latine şi nu chirilice în limba română.

Din dorinţa de a arăta cât mai concis şi mai elocvent originea şi vechimea românilor în Transilvania, unii reprezentanţi ai Şcolii Ardelene au elaborat o teorie aberantă, şi anume a latinităţii pure a poporului român. Este unul dintre cele mai aberante şi uneori hilare curente ştiinţifice din istoriografia românească şi care pe scurt a falsificat istoria originilor românilor.

De altfel, acest curent nu s-a manifestat doar în Transilvania ci a câştigat teren inclusiv în Principatele Române. ”Pentru Şcoala Ardeleană, recursul la originea romană şi pe cât posibil la o origine romană fără cel mai mic amestec străin, era încă mai esenţial decât pentru precursorii săi din principate. Militând pentru emanciparea românilor transilvăneni, ţinuţi într-o stare netă de inferioritate de elita conducătoare maghiară, ei foloseau originea ca pe o armă. Urmaşi ai stăpânilor lumii, a căror limbă era încă limba oficială în Ungaria şi
Transilvania, românii nu puteau accepta la nesfârşit supremaţia unui popor inferior lor-potrivit normelor epocii- prin ”rasă” şi origine”, arată istoricul Lucian Boia în lucrarea ”Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

În acest context, pentru a demostra cât mai clar originea pură latină, aberantă pentru majoritatea istoricilor, latiniştii i-au ”exterminat” pe daci. Adică au susţinut teoria prin care dacii au fost exterminaţi de legiunile romane. ”Neputând scăpa dinaintea romanilor, ei în de ei se omorâră”, scria argumentându-şi teoria Petru Maior în ”Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, apărută la începutul secolului al XIX lea. Dornic să convingă Maior ajunge să spună că romanii cu ”strălucitul” lor sânge nu ar fi vrut în ruptul capului să se căsătorească ”cu unele varvare cum erau muierile dache”.

Maior dar şi alţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene se folosesc de citate trunchiate din Eutropius, care preciza că Dacia a fost secătuită de partea bărbătească. Această ipoteză a stârnit zâmbete câteva decenii mai târziu. De altfel, Titu Maiorescu în ”Critice” combătea ideea latinismului pur.

”La 1812, Petru Maior pentru a nu pomeni compilarea de citate făcută de Şincai fără nici o critică scrie istoria sa despre începutul românilor în Dacia. În tendenţa ce are de a dovedi că noi suntem descendenţi necorupţi ai romanilor, Maior susţine în paragraful al patrulea că dacii au fost cu totul exterminaţi de romani, aşa încât nu s-a întâmplat nici o amestecare între aceste două popoare. Pentru a proba o ipoteză aşa de nefirească, istoricul nostru se întemeiază pe un pasaj îndoios din Eutrop şi pe un pasaj din Julian, cărora le dă o interpretare imposibilnde admis cu mintea sănătoasă, şi astfel începe demonstrarea istorică a romanităţii noastre cu o falsificare a istoriei”, scria Titu Maiorescu.

Aceste teorii latiniste, prin care românii ar fi urmaşii direcţi ai romanilor stabiliţi în Dacia au mai fost prezente şi anterior la Dimitrie Cantemir sau Constantin Cantacuzino.

Cum a fost falsificată limba română

Totuşi cea mai mare aberaţie a curentului latinist a fost falsificarea limbii române. Mai precis au elaborat un dictionar al limbii române, care elimina orice cuvânt nelatin din graiul autohton. Bineînţeles a ieşit o limbă destul de diferită şi caraghiasă. Promotorul acestui
dicţionar al limbii române apărut între 1871 şi 1876 a fost iniţiativa lui August Treboniu Laurian. ”Limba reelaborată de Laurian, după purificarea ei de elementele nelatine(grupate în glosar, în vederea eliminării lor) şi adoptarea unui sistem ortografic etimologic, nu mai
semăna decât foarte vag cu limba română autentică.(..) Tentativa crerări unei limbi artificiale a stârnit ilaritate şi a discreditat definitiv şcoala latinistă”, preciza istoricul Lucian Boia în lucrarea mai sus menţionată.

De altfel Titu Maiorescu observa şi critica încă din secolul al XIX lea, tentativele latiniştilor de a falsfica inclusiv etimologia în goana lor după demonstrarea latinităţii pure. ”Ceea ce surprinde şi întristează în aceste producte nu este eroarea lor în sine, căci aceasta se explică şi uneori se justifică prin împrejurările timpului, dar este eroarea
judecăţii noastre de astăzi asupra lor, este lauda şi suficienţa cu care se privesc de inteligenţele române ca adevărate fapte de ştiinţă valabilă, este orbirea de a nu vedea că zidirea naţionalităţii române nu
 se poate aşeza pe un fundament în mijlocul căruia zace neadevărul”, preciza Maiorescu în ”În contra direcţiei de astăzi în cultura română”.

De la romani absoluţi la daci absoluţi

Nu a durat mult până la apariţia unei reacţii. Mai precis după ce au fost ”exterminaţi” de latinişti, dacii au apărut din nou pe scena istorică prin demersurile critice ale unor istorici profesionişti de această dată. În 1860, Bogdan Petriceicu Haşdeu publica articolul ”Pierit-au dacii”?, începând intruziunea în cultura românească dominată de latinism a barbaricumului dacic. Efortului său s-a alăturat Cezar Bolliac. Nu a durat mult însă până la un nou derapaj în privinţa originii românilor. De la începutul secolului al XX lea romanomania a fost înlocuită cu o formă de dacomanie. Dacii au devenit un misterios centru al universului şi singurii părinţi incontestabili ai poporului român. Pe scurt o altă fantasmă.

”Naţionalismul autohtonist revenea la puritatea rasei, aidoma primilor naţionalişti, doar că de data aceasta puritatea urma să fie dacică, nu latină”, preciza Boia în ”Istorie şi mit în conştinţa românească”.

Dacomania s-a dezlănţuit furtunos odată cu arheologul Teohari Antonescu care a publicat la sfârşitul secolului al XIX-lea o lucrare numită ”Dacia, patria primitivă a popoarelor ariene”. Cum era de aşteptat Antonescu, transforma Dacia într-o patrie a factorului civilizator al arienilor, un leagăn al Europei. Bineînţeles lucrarea a fost întâmpinată cu zâmbete chiar şi în epocă. Cel care a reuşit însă să plăsmuiască o adevărată mitologie dacică, servită drept adevăr istoric, a fost Nicolae Densuşianu.

Acesta a conceput ”Dacia preistorică” apărută postum în care specialiştii arată că erau amestecate arheologia cu folclorul, lingvistica cu mitologia într-o adevărată plăsmuire. ”Este, oricum, expresia celei mai puternice doze de imaginar din istoriografia românească”, aprecia Boia, iar cunoscutul Vasile Pârvan spunea despre această uriaşă lucrare că este doar un ”roman fantastic”. Despre fantasmele din ”Dacia preistorică” este grăitor fragmentul în care masivele muntoase sunt legate de giganţi, acesta precizând că pe Caraiman de exemplu se află ”altare ciclopice”.

Sursa:
<a href="http://adev.ro/o9x6vp" target="_blank" title="Cum a fost falsificată originea şi limba românilor acum 200 de ani. Fantasma exterminării dacilor de către romani pentru a demonstra latinitatea pură | adevarul.ro">adev.ro/o9x6vp</a></div>

30 mai 2016

Top 10 aberaţii ale dacopaţilor. De ce n-au inventat dacii nici scrisul, nici limba latină şi nici tehnica săpării tunelurilor



Numeroşi adepţi, accentuat de revoluţia internetului, „dacopatia“ sau „dacomania“ idealizează până la limita imposibilului realizările dacilor, prezentaţi ca inventatori ai scrierii şi ai limbii latine sau mari ingineri, creatori ai unor drumuri subterane în Carpaţi care leagă Bucegii de Sarmizegetusa.

„Dorinţa de a legitima un trecut glorios, strâns legat de un complex de inferioritate al naţionalismului românesc în comparaţie cu alte civilizaţii, şi tendinţa de a astupa carenţele informaţionale cu mituri, trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi
surse îndoielnice“.

Este o definiţie generală pe care cercetătorii ştiinţifici şi mediul academic o dau protocronismului, sau, peiorativ, „dacomaniei“,  „tracomaniei“ sau „dacopatiei“. Protocronismul nu este, însă, neapărat, o „invenţie“ românească, ci tendinţă universală, modernă, care, prin care
 teze pseudo-istorice, bazate pe argumente mai mult sau mai puţin elaborate, glorifică trecutul unei naţiuni sau comunităţi.

La rândul lor, susţinătorii curentului protocronist se autointitulează „dacologi“, marşând pe o istorie „alternativă“, cenzurată de „ştiinţa oficială” şi teorii ale conspiraţiei. Ciocnirile celor două „tabere“, dacologii şi cercetătorii ştiinţifici, au umplut cărţi întregi, reviste, articole de specialitate, dar, mai ales, spaţiul virtual.

„Dacopatia, un curent al frustrărilor născut în ultimii ani ai ceauşismului“

Curentul protocronist, care s-a bucurat de simpatie şi în rândurile Gărzii de Fier (mitul dacic ocupa un loc important în doctrina legionară), a căpătat o valenţă puternic naţionalistă în timpul comunismului, fiind instrumentată politic de regimul Ceauşescu, care promova un trecut idealizat al ţării şi un discurs cultural şi istoric, ce afirma superioritatea culturii autohtone în faţa oricărei influenţe străine.

Bazele au fost puse însă anterior, de personalităţi precum Bogdan Petriceicu-Haşdeu, care susţinea că dinastiile princiare medievale din Ţara Românească şi Moldova descindeau dintr-o castă dacică ce îşi avea originile în vremea lui Burebista sau de Nicolae Densuşianu care, în „Dacia preistorică“, prezenta, într-o manieră speculativ-vizionară, o civilizaţie pelasgă (populaţia stră-dacă), originară din spaţiul românesc, ce domneşte de mai bine de un mileniu peste un imperiu întins de la Atlantic până în India şi care ar fi la baza întregii culturi europene.

Sarmizegetusa, cel mai important centru militar, religios şi politic al statului dac, ar fi legată, potrivit dacopaţilor, de Bucegi, printr-o complicată reţea de tuneluri subterane.

 „Dacopatia are numeroase feţe în prezent. Este un curent al frustrărilor născut în ultimii ani ai ceauşismului, când izolarea noastră internaţională dădea naştere unui glorios regat sau imperiu imaginar, cu o vechime multimilenară. Astfel, s-au sărbătorit prin 1982 nu mai puţin de 2050 de ani de la fondarea statului unitar dac de către Burebista, iar «Kondukătorul» a şi bătut o serie de monede de aur şi de argint cu acest eveniment şi cu efigia Dacului. Între timp, se turna ciment în situl de la Sarmisegetuza, pentru a se face o pistă de aterizare pentru elicopterul prezidenţial. Apoi, anii 1990 au fost anii libertăţii, în care figura dacilor a căpătat şi mai multe atribute în imaginarul popular, accentuate de revoluţia internetului. S-au organizat dacologii, seminare şi dezbateri, s-au observat «continuităţi» nebănuite dintre daci şi români. Aş lega această recentă resurgenţă a dacismului (dacopatiei) de emergenţa (neo)legionarismului, această doctrină localizând în spirit arian mitul dacului atotputernic. Astfel, dacismul reprezintă dimensiunea (care intenţionează să fie culturală) a unor tendinţe naţionaliste, dezvoltate în ultimul deceniu ceauşist şi altoite cu manifestări legionaroide. Felul în care aceste tendinţe se propagă la nivel instituţional este elocvent pentru lumea românească de astăzi“, crede profesorul şi scriitorul ploieştean Dan Gulea.

Teoriile imposibile susţinute de „dacopaţi“

Printre teoriile promovate de adepţii curentului protocronist se numără acelea că dacii au inventat scrisul, iar primele scrieri din lume au apărut pe teritoriul României, că dacii au inventat limba latină sau că romanizarea nu a existat sau a avut efecte asupra nule asupra dacilor, iar românii sunt urmaşi exclusivi ai dacilor, de aceea ar trebui ca numele ţării să fie Dacia şi nu România.

Alte idei „dacopate“ susţin civilizarea întregii lumi prin popoarele stră-dacice care au pornit de pe pământurile româneşti şi au ajuns până în Asia, Troia sau Ierusalim, astfel că grecii, etruscii, latinii, celţii sunt urmaşii pelasgilor, stră-dacii, iar limbile acestora sunt dialecte ale limbii dace.

De asemenea, dacii ar fi fost creştini înainte de Christos, iar credinţa în Zamolxe a fost prima religie monoteistă din lume. „A susţine astfel de lucruri strigătoare la cer denotă o totală lipsă de realism şi o lipsă de cunoaştere a istoriei şi a izvoarelor arheologice“, crede Alin Frînculeasa, arheolog al Muzeului de Istorie Prahova.

Tunelurile subterane din Carpaţi şi fluxurile energetice din Bucegi

Dacilor (sau în unele variante zeului acestora, Zamolxe) le sunt atribuite şi mari realizări inginereşti, precum tuneluri subterane în Carpaţi care leagă, de exemplu, Bucegii de Sarmizegetusa. Aceste drumuri şi tuneluri subterane ar mai exista şi astăzi, fiind cunoscute doar de câţiva „iniţiaţi“.

În sprijinul afirmaţiei este adus şi un episod al luptei dintre Decebal şi Traian, în munţii din zona Sarmizegetusa când armata dacilor a dispărut ca înghiţită de pământ şi a reapărut, în mai puţin de două zile, dincolo de Dunăre, de unde a atacat castrele romane de pe actualul teritoriu al Bulgariei. După ce ar fi descoperit tunelurile din munţi, împăratul Traian a dat ordin să fie astupate, dar multe au rămas şi au fost folosite mai târziu de domnitorii români. Concluzia ar fi că munţii României sunt împânziţi de treceri subterane.

„Este o teorie imposibilă din mai multe motive. În primul rând, ar fi fost nevoie de o tehnologie deosebit de avansată care, dacă ar fi existat, ar fi lăsat urme concrete. Este greu de crezut că dacii, cu ciocănele sau ustensile primitive ar fi putut săpa tuneluri, în condiţiile în care vedem cu ochii noştri cât de greu se avansează în zilele noastre cu metroul. Un tunel în munţi cu un diametru rezonabil de 3-5 metri ar fi putut fi săpat, cu tehnologia de atunci, în ritmul de un metru pe an, maximum. În al doilea rând, ar fi fost nevoie de un număr de neimaginat de oameni, de forţă de muncă. Existenţa unor astfel de tuneluri era uşor de dovedit până acum dacă acestea ar fi existat cu adevărat, pe baza indiciilor, sau a observărilor aeriene“, ne-a explicat Iulian Vasiliu, inginer constructor cu zeci de ani de experienţă.

Dacologii cred şi în existenţa, pe munte, a unor sanctuare şi fluxuri energetice, deşi izvoarele istorice despre religia şi spiritualitatea dacilor sunt extrem de sărace. În fiecare an, pe 28 noiembrie, sute de oameni se adună pe platoul Bucegilor, pentru a se încărca de la „Piramida Energetică“ care s-a forma, la apus, în jurul Sfinxului. Pentru dacopaţi, Sfinxul este locul unde Decebal şi-a sacrificat fiul pentru zei şi cel mai vechi dintre simbolurile sacre ale dacilor. Cei
veniţi să se încarce energetic povestesc că văd în jurul Sfinxului un cap de bărbat, cu o cuşmă de dac şi lumini bizare.

Oameni care merg la Sfinx, în noiembrie, pentru a se încărca energetic

Gheorghe Haiduc, unul dintre cei mai vechi salvamontişti din Bucegi, s-a întâlnit deseori pe munte cu oameni care erau în căutarea apei vii, a fluxurilor şi portalurilor energetice şi chiar a tunelurilor subterane din Bucegi.

„Din punctul meu de vedere, umbra care se formează peste Sfinx, şi nu doar pe 28 noiembrie, este un fenomen firesc care se produce la apusul soarelui peste orice obiect, copac sau bolovan. La fel, pe munte te poţi simţi încărcat energetic oriunde, de la aerul tare şi peisajele spectaculoase, este un proces fiziologic normal. Eu personal nu cred în astfel de teorii şi de câte ori am încercat să vorbim cu aceşti oameni despre fenomenele naturale de pe munte, am fost priviţi ca nişte încuiaţi care nu pricep chestiunea. Sincer, noi ne-am dori să existe în munţi portaluri, care să ne ajute să trecem dintr-o vale în alta mai repede, pentru că uneori am avea nevoie de un drum mai scurt pentru a salva turiştii care se rătăcesc pe munte“, ne-a spus Gheorghe Haiduc.

Salvamontistul care cunoaşte Bucegii ca în palmă crede că, dacă ar fi existat tuneluri subterane, măcar o persoană ar fi găsit, până acum, o intrare. De asemenea, el spune că nu ar trebui căutat paranormalul în fluctuaţiile pe care le înregistrează aparatura electronică a turiştilor. „Este foarte adevărat că stăm foarte prost cu semnalul la telefon, doar suntem pe munte. Fluctuaţiile nu sunt cauzate de pietre şibolovani energetici“, spune Gheorghe Haiduc.

Dacii au inventat scrisul

Una din teoriile preferate de „dacopaţi“ este aceea că prima scriere din lume a apărut pe teritoriul României, iar dacii au inventat scrisul şi limba latină. Dacii ar fi fost lingvişti geniali ce trăiau în armonie cu vibraţiile naturii şi au creat primele cuvinte, inspirându-se din muzica ei.

Argumentul adus în sprijinul acestor teorii sunt celebrele Tăbliţe de la Tărtăria, Tăbliţele de la Sinaia şi diverse citate din autori antici, scoase din context, sau diverşi contemporani, cu preocupări mai mult saumai puţin ştiinţifice.

Tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Alba. Sunt trei tăbliţe de lut care ar putea candida la cea mai veche scriere din lume, vechimea estimată fiind de 5.500 î.Hr., adică cu mult faţă de celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume, cea egipteană sau sumeriană, din jurul datei de 3.500 î.Hr. Vechimea tăbliţelor de la Tărtăria nu poate fi realizată însă pentru că, fiind din lut, nu pot datate cu carbon. De asemenea, semnele de pe tăbliţe nu sunt o scriere în sine, ci o proto-scriere, nişte simboluri pictografice.

Tăbliţele de la Tărtăria au monument de granit, ridicat în apropierea locului unde au fost descoperite

Cercetătorii aduc ca argumente ştiinţifice unicitatea acestora, în sensul că există un imens gol istoric, de la 5.500 î.Hr. şi până la cucerirea romană, a unor alte scrieri, dar şi faptul că acestea nu pot fi descifrate în condiţiile unui număr atât de redus. S-a vehiculat şi faptul că acestea sunt falsuri.

În sprijinul teoriei că scrisul a fost inventat de daci sunt şi Tăbliţele de la Sinaia, un set de artefacte arheologice controversate. Acestea sunt nişte tăbliţe din plumb scrise într-o limbă necunoscută, textele fiind însoţite uneori şi de imagini. Se presupune că ar fi o cronică a dacilor, unde sunt menţionate nume de regi daci şi toponime dacice, dar pe care specialiştii, istoricii şi lingviştii, le consideră în general falsuri moderne.

„Dacopaţilor“ li se reproşează faptul că, deşi susţin existenţa unei limbi a dacilor, prima din lume, pentru care au elaborat şi un dicţionar, nu au putut oferi o traducere acceptabilă a tăbliţelor.

„Extrase de-a dreptul din secolul al XIX-lea, au reapărut şi nişte Tăbliţe de la Sinaia, ce ar fi fost scrise într-un misterios alfabet antic, pe care mai multe lucrări îl explică şi popularizează cu lux de amănunte. De aici până la Tăbliţele de la Tărtăria mai este doar un pas,pe care mai mulţi pseudosavanţi îl fac cu nonşalanţa specifică «obiectului» de studiu“, spune profesorul Dan Gulea.

Dacii au inventat limba latină, iar romanii îi considerau pe daci strămoşii lor

Nu în ultimul rând, dacii au inventat şi limba latină, pe care aceştia o vorbeau în momentul venirii romanilor, iar romanii îi considerau pe daci strămoşii lor. Teoria are la bază ideea că tracii au ocupat o mare parte din Europa, având Marea Neagră în centrul zonei lor de dominaţie. Din această zonă s-ar fi desprins cei care au înfiinţat Roma, de unde ar rezulta şi că nu noi suntem urmaşii romanilor, ci o parte dintre romani sunt urmaşii tracilor. Astfel, limba pe care o vorbim nu este nici pe departe limba impusă de cuceritorii Daciei.

„Astfel de afirmaţii sunt de-a dreptul o grozăvie. Toate descoperirile arheologice arată faptul că dacii nu cunoşteau scrierea şi trăiau în ocalităţi rurale nespectaculoase. Nici măcar nu aveau oraşe, cetăţile având doar rol de fortificaţii. În schimb, despre limba latină şi originea acesteia avem numeroase şi certe izvoare scrise, cărţi întregi“, spune arheologul Alin Frînculeasa.

Adevărul despre daci se află în arhivele Vaticanului

Ca în orice teorie conspiraţionistă, în „dacopatie“ îşi face loc şi Vaticanul, în arhivele căruia s-ar afla marele Adevăr despre daci: că dacii nu au fost romanizaţi niciodată, că românii sunt descedenţii direcţi ai dacilor sau că aceştia erau cea mai avansată civilizaţie a lumii. Un argument ar fi şi existenţa statuilor de daci de la Vatican şidin Italia, o „dovadă zdrobitoare“ a importanţei dacilor în lumea antică. Tot la Vatican sunt dovezi despre faptul că dacii sunt „Poporul ales“, care a pus bazele creştinismului.

„Este foarte uşor să faci afirmaţii din spatele unei potenţiale secretomanii care ar înconjura bibilioteca Vaticanului. Realitatea este că aceste arhive au un acces extrem de restrâns din cu totul alte motive. Se adresează doar unor specialişti, cunoscători de limbi medievale, ori aceştia sunt destul de puţini. Prin urmare, nu există nici o conspiraţie, în sensul că «cineva» are grijă ca aceste adevăruri să nu fie publicate, ci sunt foarte puţini cei care le-au cercetat“, ne-a spus şi profesorul şi istoricul Dorin Stănescu.

Acesta spune că ideea unei civilizaţii îndelungate şi avansate pe teritoriul ţării noastre este susţinută nu doar de „dacopaţi“, ci şi de Biserică, prin acreditarea conceptului că România este „grădina Maicii Domnului“. În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat, la vizita sa în România, că ţara noastră este Grădina Maicii Domnului, până atunci asimilată de creştinii ortodoşi complexului de mănăstiri şi biserici de pe Muntele Athos.

Chiar dacă mesajul rostit de Suveranul Pontif a fost considerat o declaraţie de curtoazie, teoriile au mers până la o „recunoaştere“ a Bisericii că, într-adevăr, românii sunt Poporul Ales şi iniţiatorii creştinismului.

„Multele goluri şi necunoscute despre civilizaţia dacilor sunt umplute cu mituri, idei care se propagă într-un curent periculos, ce exagerează foarte mult calităţile locuitorilor acestor pământuri, o dorinţă de a ne prezenta lumii ca o civilizaţie cu totul aparte. Deşi este foarte greu
de crezut, este posibil ca, la un moment dat, să fie descoperite lucruri despre daci care să răstoarne tot ce ştim despre această civilizaţie. Dar este foarte improbabil“, mai spune Dorin Stănescu. 

Sursa:
<a href="http://adev.ro/o7t9i8" target="_blank" title="Top 10 aberaţii ale dacopaţilor. De ce n-au inventat dacii nici scrisul, nici limba latină şi nici tehnica săpării tunelurilor | adevarul.ro">adev.ro/o7t9i8</a></div>

28 mar. 2016

15 cuvinte sau expresii pe care românii le scriu sau le pronunţă greşit.

De ce este incorect să spunem „servici“

Unele dintre cuvintele folosite greşit în vorbirea curentă nu există în dicţionar, în timp ce altele, în special neologismele, sunt pronunţate greşit din obişnuinţă sau din ignoranţa vorbitorului.

1. “Inopinant”- forma corectă a cuvântului este inopinat şi înseamnă, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX), “neprevăzut”, “neaşteptat”, o acţiune la care nu te gândeşti.

2. “Bleumaren”- forma corectă a cuvântului este “bleumarin”. Termenul a fost împrumutat din limba franceză (bleu marine) şi precizează nuanţa de albastru închis. 

3. “Flebeţe” este forma greşită a cuvântului “febleţe” (înclinaţie, slăbiciune, atracţie pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate -DEX 1998). În ultima vreme, specialiştii au constatat că
numărul celor care folosesc greşit cuvântul preluat din limba franceză este destul de mare.

4. “Vroiam”. Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfoologic
(DOOM), cele două verbe din limba română care exprimă voinţa sunt “a
vrea” şi “a voi”, nu “a vroi”, deci formele corecte sunt “vream” şi
“voiam”.

5. “Bacnotă”. Corect este  “bancnotă”, dar foarte mulţi vorbitori de limba română folosesc forma greşită atunci când se refera la banul de hârtie.

6. “Repercursiune”- forma corectă este “repercusiune”. Dacă în cazul cuvântului “bancnotă” mulţi dintre vorbitori au tendinţa să excludă o literă, în cazul cuvântului “repercusiune” apare în plus, în mod greşit, un R.

7. “Monstră” –forma corectă a cuvântului este “mostră”, dar foarte multi
 vorbitori de limba română obişniesc să folosească forma greşită, care
include în plus litera N.

8. “Hilar”- forma corectă a cuvântului este “ilar” atunci când este folosit cu sensul de “amuzant”, “hazliu”. Cuvântul “hilar” are mai multe sensuri, unul dintre acestea este specific anatomiei şi se referă la “hil”, “porţiunea de la suprafaţa unui organ pe unde pătrund vasele sangvine şi nervii” -DEX 2009.

9. “Renumerat” – forma corectă a cuvântului este “remunerate” (a retribui, a plăti).

10. “Dragele mele” – formularea corectă este “dragile mele”. Forma feminină a adjectivului “drag” este “dragă”, iar pluralul cuvântului este “dragi”, nu “drage”.

11. “Aşează”. Forma corectă a verbului “a aşeza” la indicativ prezent, persoana a III –a, singular, este “aşază”, nu “aşează”. Conjugăm el, ea (se) aşază, nu el, ea (se) aşează.

12. “Servici”. Acest cuvânt nu există în DEX, forma corectă este
“serviciu”.

13. “Nu fii corupt”. Forma corectă este “nu fi corupt”, căci imperativul negativ se formeaza cu infinitivul verbului a fi. Doar forma de conjunctiv negativ a verbului,  persoana  a II-a, singular, se scrie cu doi ii:  “tu să nu fii “

14. “Ţigare”. Potrivit DEX, corect este “ţigară”, nu “ţigare”. Greşit este şi “ghiuvetă”, forma corectă a cuvântului fiind “chiuvetă”.

15. “Mi-ar place” –forma corectă este “mi-ar plăcea”. Modul conditional-
 optatitiv se formează din terminaţiile aş, ai, ar, am, aţi, plus
infinitivul verbului (a plăcea). Verbele la infinitiv care au terminaţia –ea îşi păstrează forma şi la conditional-optativ.

Sursa: 
<a href="http://adev.ro/o4qb3m" target="_blank" title="15 cuvinte sau expresii pe care românii le scriu sau le pronunţă greşit. De ce este incorect să spunem „servici“ | adevarul.ro">adev.ro/o4qb3m</a></div>
http://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/15-cuvinte-expresii-romanii-scriu-pronunta-gresit-incorect-spunem-servici-1_56f7fa0a5ab6550cb8491475/index.html?ref=yfp

11 mar. 2016

Link or embed an Excel worksheet


Link-ul sau cum încorporezi o foaie de lucru Excel
Atunci când doriți să creați o legătură dinamică între conținutul documentului și conținutul într-un registru de lucru Microsoft Office Excel, introduceți conținutul ca un obiect. Spre deosebire de cum lipiți conținut (cum ar fi prin apăsarea CTRL + V), atunci când îl introduceți ca un obiect legat sau încorporat, puteți lucra cu el în programul original.
Dacă introduceți celulele în document ca un obiect Excel, Microsoft Office Word se execută Excel atunci când faceți dublu clic pe celule, și puteți folosi Excel comenzi pentru a lucra cu conținutul foii de lucru.
Când inserați un întreg registru de lucru Excel ca un obiect, documentul afișează doar o singură foaie de lucru. Pentru a afișa diferite foi de lucru, faceți dublu clic pe obiect Excel, și apoi faceți clic pe foaia de lucru pe care doriți.
 
Creați o nouă foaie de lucru într-un document
Înțeleagă diferențele dintre obiecte legate și obiecte încorporate
Principalele diferențe dintre obiecte legate și obiecte încorporate sunt în cazul în care datele sunt stocate și modul în care vă actualizați datele după ce-l plasați în fișierul Word.
Plasați fie un link către obiect sau o copie a obiectului în document. Aveți posibilitatea să inserați obiecte de acest fel din orice program care acceptă tehnologia de legătură și încorporarea obiectelor (obiect care leagă și încorporarea sau OLE).
De exemplu, un raport de stare lunar poate conține informații care se păstrează separat într-o foaie de lucru Excel. În cazul în care conectați raportul la foaia de lucru, datele din raport pot fi actualizate ori de câte ori fișierul sursă este actualizat. Dacă încorporați foaia de lucru în raport, raportul conține o copie statică a datelor.
 
Linked and embedded objects in a document

1. obiect încorporat
2. Obiectul legat
3. fișier sursăobiecte legate
 
Obiecte legate și încorporate dintr-un document

Atunci când un obiect este legat, informațiile pot fi actualizate dacă fișierul sursă este modificat. Date legate sunt stocate în fișierul sursă. Fișierul Word sau fișierul de destinație, stochează numai locația fișierului sursă, și afișează o reprezentare a datelor legate. Utilizați obiecte legate dacă dimensiunea fișierului este un considerent.
Tăvilor este de asemenea util atunci când doriți să includă informații care sunt menținute în mod independent, cum ar fi datele colectate de un alt departament, și atunci când aveți nevoie pentru a păstra informațiile respective până la data într-un document Word.obiecte încorporate
Atunci când încorporați un obiect Excel, informații în fișierul Word nu se schimbă dacă modificați sursa fișier Excel. obiecte încorporate devin o parte din fișierul Word și, după ce sunt introduse, acestea nu mai fac parte din fișierul sursă.
Deoarece informația este complet conținută într-un singur document Word, încastrare este utilă atunci când nu doriți ca informațiile să reflecte schimbările din fișierul sursă, sau când nu doriți destinatarii documentului să fie preocupat de actualizarea informațiilor legate.

Update linked objects

By default, linked objects are updated automatically. This means that Word updates the linked information every time you open the Word file or any time the source Excel file changes while the Word file is open. However, you can change the settings for individual linked objects so that the linked object is not updated or so that it is updated only when the reader of your document chooses to manually update it.
You can also prevent Word from automatically updating links in all the documents that you open. You can do this as a security measure, to prevent updating documents with files that are potentially from an untrusted source.
Important  When you open a document that contains linked objects, Word prompts you to update the document with data from the linked files. If you suspect that the linked files may be from an untrusted source, click No in this message.
In addition, you can permanently break the connection between a linked object and its source Excel file. When the connection is broken, you can no longer edit the object in the Word document; it becomes a picture of the Excel content.

Manually update a linked object

  1. Click the Microsoft Office Button Office button image, point to Prepare, and then click Edit Links to Files.
  2. Click the link that you want to update manually, and then under Update method for selected link, click Manual update. Or press CTRL+SHIFT+F7.

Prevent a linked object from being updated

  1. Click the Microsoft Office Button Office button image, point to Prepare, and then click Edit Links to Files.
  2. Click the link that you want to prevent from being updated, and then under Update method for selected link, select the Locked check box. Or press F11.
Note  To unlock the link, click the linked object, and then press CTRL+SHIFT+F11.

Prevent Word from automatically updating links in all documents

  1. Click the Microsoft Office Button Office button image, and then click Word Options.
  2. Click Advanced, and then scroll down to General.
  3. Clear the Update automatic links at Open check box.

Break the connection between a linked object and its source

  1. Click the Microsoft Office Button Office button image, point to Prepare, and then click Edit Links to Files.
  2. Click the link that you want to disconnect, and then click Break Link. Or press CTRL+SHIFT+F9.
 Change linked or embedded objects
  • Double-click the object, and then make the changes that you want.
    If the object is embedded, the changes are only in the copy that is in the document. If the object is linked, the changes are made to the source file.
 Insert a linked object or embedded object from an Excel file
  1. Open both the Word document and the Excel worksheet that contains the data that you want to create a linked object or embedded object from.
  2. Switch to Excel, and then select the entire worksheet, a range of cells, or the chart that you want.
  3. Press CTRL+C.
  4. Switch to the Word document, and then click where you want the information to appear.
  5. On the Home tab, in the Clipboard group, click the arrow under Paste, and then click Paste Special.
    Word Ribbon Image
  6. In the As list, select Microsoft Office Excel object.
  7. Click Paste to insert an embedded object, or click Paste link to insert a link to the object.
 Create a new worksheet within a document
When you create a new worksheet within a document, the worksheet is inserted in the document as an embedded object.
  1. Place the insertion point where you want to create the worksheet.
  2. On the Insert tab, in the Tables group, click Table, and then click Excel Spreadsheet.
    Word Ribbon Image
  3. Fill in the worksheet with the information that you want.

     https://support.office.com/en-us/article/Link-or-embed-an-Excel-worksheet-41bf021e-ba7c-44ef-9914-0d7e88062257
 


Actualizare legate de obiecte
În mod implicit, obiectele legate sunt actualizate automat. Acest lucru înseamnă că Word actualizează informațiile legate de fiecare dată când deschideți fișierul Word sau în orice moment sursa modificări de fișier Excel, în timp ce fișierul Word este deschis. Cu toate acestea, puteți modifica setările pentru obiecte individuale, legate, astfel încât obiectul legat nu este actualizat sau, astfel încât acesta este actualizat numai atunci când cititorul documentului alege să-l actualizeze manual.
De asemenea, puteți preveni Word de actualizare automată, link-uri în toate documentele pe care le deschideți. Puteți face acest lucru ca o măsură de securitate, pentru a preveni actualizarea documentelor cu fișiere care sunt potențial dintr-o sursă de încredere.
Important Când deschideți un document care conține obiecte legate între ele, Word vă solicită să actualizați documentul cu datele din fișierele legate. În cazul în care bănuiți că fișierele legate pot fi dintr-o sursă de încredere, faceți clic pe Nu în acest mesaj.
În plus, puteți rupe permanent legătura între un obiect legat și sursa dosarul său Excel. Când conexiunea este rupt, nu mai puteți edita obiectul în document Word; ea devine o imagine a conținutului Excel.actualizarea manuală a unui obiect legat

    
Faceți clic pe Microsoft Office butonul Office imagine buton, indicați spre pregăti, și apoi faceți clic pe Editare linkuri către fișiere.

    
Dați clic pe link-ul pe care doriți să actualizați manual, și apoi în conformitate cu metoda Actualizare pentru link-ul selectat, faceți clic pe Actualizare manuală. Sau apăsați CTRL + SHIFT + F7.
Preveni un obiect legat de a fi actualizat

    
Faceți clic pe Microsoft Office butonul Office imagine buton, indicați spre pregăti, și apoi faceți clic pe Editare linkuri către fișiere.

    
Dați clic pe link-ul pe care doriți să împiedice de a fi actualizat, iar apoi prin metoda Actualizare pentru link-ul selectat, selectați caseta de validare Blocat. Sau apăsați F11.
Notă Pentru a debloca link-ul, faceți clic pe obiectul legat, iar apoi apăsați CTRL + SHIFT + F11.Împiedica Word de actualizare automată, link-uri în toate documentele

    
Faceți clic pe Microsoft Office butonul Office buton imagine, apoi faceți clic pe Opțiuni Word.

    
Faceți clic pe Complex, apoi derulați în jos la General.

    
Clar link-urile de actualizare automată la caseta de validare Deschidere.
Rupe legătura dintre un obiect legat și sursa acesteia

    
Faceți clic pe Microsoft Office butonul Office imagine buton, indicați spre pregăti, și apoi faceți clic pe Editare linkuri către fișiere.

    
Dați clic pe link-ul pe care doriți să deconectați, apoi faceți clic pe Întrerupere legătură. Sau apăsați CTRL + SHIFT + F9.
Partea superioară a paginiiSchimba obiecte legate sau încorporate

    
Dublu-clic pe obiect, iar apoi efectuați modificările pe care le doriți.

    
În cazul în care obiectul este încorporat, modificările sunt doar în copie, care este în document. În cazul în care obiectul este legat, modificările sunt făcute la fișierul sursă.
Partea superioară a paginiiSe introduce un obiect legat sau obiect încorporat dintr-un fișier Excel

    
Deschide atât documentul Word și foaia de lucru Excel care conține datele pe care doriți să creați un obiect legat sau obiect încorporat de la.

    
Comutați în Excel, și apoi selectați întreaga foaie de lucru, o serie de celule, sau graficul pe care îl doriți.

    
Apăsați CTRL + C.

    
Comutați la documentul Word, apoi faceți clic în cazul în care doriți ca informațiile să apară.

    
În fila Pornire, în grupul Clipboard, faceți clic pe săgeata sub Paste, și apoi faceți clic pe Lipire specială.

    
Cuvânt panglică Imagine

    
În lista, selectați obiectul Microsoft Office Excel.

    
Faceți clic pe Inserare pentru a insera un obiect încorporat, sau faceți clic pe Inserare link pentru a insera un link către obiect.

Creați o nouă foaie de lucru într-un document
Atunci când creați o nouă foaie de lucru într-un document, foaia de lucru este introdus în document ca un obiect încorporat.

    
Plasați punctul de inserare unde doriți să creați foaia de lucru.

    
În fila Inserare, în grupul Tabele, faceți clic pe Table, și apoi faceți clic pe Excel.

    
Cuvânt panglică Imagine

    
Completați foaia de lucru cu informațiile pe care le doriți.

4 mai 2015

„Ţăranul” Ion Creangă

„Ţăranul” Ion Creangă - cum era, de fapt, humuleşteanul: îşi bătea nevasta, îi încânta şi oripila pe genialii din Junimea, era slobod la gură şi un mare bădăran 2

Ion Creangă, spun specialiştii deşi şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la oraş a rămas acelaşi ţăran humuleştean în esenţă FOTO Adevărul Ion Creangă este povestitorul care a conservat lumea tradiţională a satului moldovean în opera sa. Criticii literari, dar şi cei care l-au cunoscut spun că, deşi a trăit mare parte a vieţii sale la oraş, Creangă a rămas acelaşi ţăran humuleştean cu apucăturile sale rurale şi anecdotele sănătoase pline de tâlc ale muntenilor nemţeni. Ştiri pe aceeaşi temă Geniile şi clipele morţii. Eminescu, lovit cu piatra în cap şi otrăvit... 

 Ion Creangă, humuleşteanul care a redefenit povestitul în cultura română, face parte din careul de aşi al literaturii româneşti, alături de Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu şi Ion Slavici. A trăit în cea mai mare parte a vieţii sale la Iaşi, în minunata capitală a Moldovei, un oraş cosmopolit, care depăşea în plin secol XIX, din punct de vedere al culturii, Bucureştiul, capitala de iure şi de facto a ţării.

Ion Creangă, aşa cum spun contemporanii lui, era un personaj de lume şi frecventa societatea înaltă a Junimii, petrecea alături de oameni cu origine boierească, dar bătea şi crâşmele de mahala, mergea la teatru, era un om cultivat şi civilizat al unui Belle Epoque românesc, greu de egalat. Criticii, dar şi contemporanii săi spun că, în spatele progresistului junimist, a dicaonului răzvrătit care dorea să reformeze Biserica şi a pedagogului de modă nouă, se afla, de fapt, tot ţăranul ”Nică a lui Ştefan Apetrei” din Humuleşti, cu şiretenia, vorbele de duh şi anecdotele specifice ruralului. Sunt specialişti care spun că tocmai acea ”ţărănie” a lui Creangă, substratul său esenţial, l-a făcut genial şi a dat literaturii române o operă unicat şi de o valoare inestimabilă. 

Băiatul de la ţară trimis să se căpătuiască la oraş Ion Creangă, s-a născut, cel mai probabil, la 1 martie 1837, în satul Humuleşti, un cătun din zona Neamţului, în familia lui Ştefan Apetrei, un ţăran care mai avea încă şapte copii, pe lângă Ion. Cum afirmă şi Creangă în repetate rânduri, i-a plăcut mult copilăria la ţară şi viaţa satului humuleştean, chiar cu toate privaţiunile existente. A plecat de copil din satul natal, la vârsta pubertăţii, ca mai apoi de la 22 de ani, ca să se stabilească definitiv în Iaşiul în care stătuse şi făcuse seminarul. A urmat calea preoţiei şi a fost trimis de acasă de o ambiţie a mamei sale, Smaranda, care nu dorea să-l vadă la coarnele plugului, ci să devină preot. Şi-a iubit mama şi i-a făcut pe plac, dar a dus mereu dorul satului şi a lumii libere de la ţară. 

 ”Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire”, mărturiseşte scriitorul în opera sa de căpătăi ”Amintiri din copilărie”. 

Criticii literari şi specialiştii precum George Călinescu sau Garabet Ibrăileanu spun însă că, deşi s-a adaptat vieţii de la oraş, în sulfetul şi în comportamentul său, pe uliţele şi chiar în saloanele Ieşului, Creangă a rămas un ţăran tradiţional de la Humuleşti. ”Ţăranul” Creangă era zgomotos şi şugubăţ Ion Creangă, alături de bunul său prieten, Mihai Eminescu Ion Creangă a fost în, Iaşiul mijlocului de secol al XIX lea, un factor al progresului. Dorea să revoluţioneze lumea arhaică. Dorea să reformeze Biserica, răzvrătindu-se, avea idei progresiste şi era un dascăl care mergea după noi metode, inovative în a-şi educa învăţăceii, un adevărat profesor de modă nouă. Era şi un intelectual, frecventa teatrul şi saloanele Junimii, citea şi studia. 

Cu toate acestea, contemporanii săi, dar şi criticii, spuneau că din ”orăşanul” Creangă, răzbătea ”ţărănia” sănătoasă a lui Nică. De altfel, singur recunoştea că, în esenţă, este un ţăran. ”Dar bine, mult am să mai năucesc lumea cu ţărăniile mele?, îi răspunde Creangă unui junimist care îi cere să mai spună câteva ceva din ”Amintirile” sale. Creangă, după cum spun criticii, era şotios ca un ţăran tradiţional de la munte. Nu avea sobrietatea burghezului, aristocratului sau umorul negru al orăşanului. Creangă era plin de ghiduşii, poveşti populare şi basme. De multe ori face ca ţăranul, ca Moş Ion Roată, pe prostul, pe omul de la ţară greu de cap în faţa aristocraţilor de la Junimea. 

”Un alt mod al ţărăniei lui Creangă, rezultat pe încetul din succesul în societate, este ascunderea statornică a judecăţilor în ziceri şi pilde. Orice scoate din gură stârneşete râsul, oriunde merge e aşteptat cu ”sacul de minciuni”. Este un spectacol. Omul ”greu de cap” a devenit un veşnic ”coţcar”, spune George Călinescu, în lucrarea sa ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”. Totodată, Creangă era zgomotos, râdea tare şi cu poftă şi, mai ales când se adunau cănile cu vin bun roşu la ”Bolta Rece” sau la ”Binder”, începea să debiteze măscări şi poveşti ”fără perdea” la cererea participanţilor, care erau prea ”aristocraţi” să le spună ei şi preferau să le audă din gura ”ţăranului” Creangă, care nu avea cenzură şi nici proptea la gură. 

Aşa au apărut şi poveştile pe ”uliţa mare”, spuse de Creangă la banchete. Totodată, dacă avea ceva de spus, o spunea ca săteanul tradiţional, fără fineţuri şi oratorie. Drept la ţintă, dar şugubăţ şi cu un tâlc în care se adună toată inteligenţa populară. ”Un orator nu poate să termine şi Creangă îl întrerupe: ”Ştii cum faci dumneata? Întocmai ca ciubotarul care coase, coase mereu, fără să facă nod la aţă”, relatează George Călinescu, după o poveste a unui contemporan de-al lui Creangă. Bădărănia lui Creangă Ion Creangă a fost descris de contemporanii săi cu pretenţii aristocratice, mai ales din Junimea, drept un humuleştean cam bădăran pe alocuri. 

De exemplu, acesta nu înţelege obiceiul boieresc de a sta tăcut în tren şi de a nu deranja cu întrebări pe cei care călătoresc cu el în acelaşi compartiment. El ştie, de la părinţii lui de la ţară, că din contră, este ruşinos să stai tăcut. Deşi cunoaşte atât obiceiul de la oraş, cât şi cel de la sat, ţăranul Creangă învinge. 

Iată povestea unei întâmplări trăite în tren de Creangă împreună cu un tânăr amic. ”În vagon se află cu încă o cucoană în vârstă cu trei fete. Guraliv din fire, cu familiaritatea oamenilor simpli, care socotesc tăcerea jignitoare, Creangă întreabă: Încotro călătoriţi, cuconiţă?”. Cucoana îl măsoară de sus până jos şi nu răspunde. Oamenii binecrescuţi nu tulbură pe tovarăşii de călătorie încercând să le facă cunoştinţă. Creangă se simte atins în ”ţărănia” lui şi începe să spună ”anecdote”. El şi cu tovarăşul său râd cu hohote ostentative”, relatează George Călinescu.

Întâmplarea se sfârşeşte cu supărarea lui Creangă care, fără menajamente, face aluzii la cucoane, că toate călătoarele boierioaice îs mute, surde sau ”mai degrabă ţărănci înţolite orăşeneşte”. Şi unii junimişti cu porniri aristocratice ajung să se plângă de bădărănia lui Creangă. Un grup de intelectuali de la Junimea îl întreabă pe un confrate de-al lor, Victor Castano, după ce Creangă a fost văzut scuipând pe jos: ”Dar unde l-ai mai găsit şi pe aista şi l-ai cărat la noi?” Creangă îşi bătea nevasta Ion Creangă a păstrat mentalitatea humuleşteanului şi în viaţa de familie. Criticii spun că se comporta exact ca un cap de familie tradiţional, al unei familii ţărăneşti cu rădăcini medievale. Avea pretenţia să-i fie acordat respectul necondiţionat şi să nu-i iasă nimeni din cuvânt. 

Mai ales soţia sa Ileana, o orăşeancă get-beget, fiica unui preot ieşean. ”Fetiţa de 15 ani, devenită tânăra femeie de 22 de ani, se găsi în faţa unui om vesel, slobod la gură şi la purtări, însă aprins la mânie, încăpăţânat în ideile lui, de mentalitate ţărănească, hotărât să pună ordine în familie, dăscăleşte, lovindu-şi copilul cu palma peste gură la vreo necuviinţă şi, prin urmare, cruţând tot atât de puţin femeia, pe care n-o credea superioară bărbaului”, afirmă, în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”, George Călinescu. 

Totodată, credea că, în viaţa de cuplu, corecţiile fizice nu-i stricau femeii, când îi contesta autoritatea de cap al familiei. ”El împărtăşea filozofia lui Moş Nechifor Coţcariul, că femeia nebătută e ca moara neferecată şi, fără îndoială, că voi să-şi ferece muierea nelalocul ei, cum făceau gospodarii la Humuleşti”, precizează Călinescu. A urmat inevitabilul divorţ, ”orăşeanca” Ileana nu a putu face casă bună cu ”ţăranul” Creangă. Relaţia lui cu femeile nu a fost alta nici după căsătorie, din contră şi-a căutat o fată din popor care să-i înţeleagă pretenţiile şi apucăturile de ţăran humuleştean. 

 ”Creangă fu fericit când, redevenit ţăran, îşi luă o ţiitoare din prostime, pe care o ţinu cum se ţin femeile, la depărtare, şi-o bătu în lege când crezu că se cuvine”, conchide Călinescu. Geniul a crescut în ”ţărănia” lui Creangă Cu toate acestea, criticii spun că Ion Creangă era indiscutabil un ţăran, dar ca fire, nu şi ca pregătire intelectuală. Firea ţărănească nu era completată ca un lumea satului, de multe ori, de analfabetism sau ignoranţă. Ion Creangă era acel hibrid de ţăran intelectual, superior majorităţii aristocraţilor intelectuali ai Iaşiului. Un scriitor de geniu, dar şi un moldovean care pricepea foarte repede tot ce învăţa. 

”După unii, Creangă ar fi ţăran. Ţăran şi nu prea, decât doar la fire. Cât despre intelect, corespondenţa, polemicile lui dezvăluie un mânuitor sigur de idei, într-o limbă tehnică fără nici o pată. Creangă e un om deştept, luminat cu puţine cărţi, înţelegând mai bine decât cei cu multe cărţi şi păstrând doar o slavă exagerată pentru cei învăţaţi”, scria George Călinescu. Mai mult, Garabet Ibrăileanu spune că, de fapt, ”ţăranul” Creangă era genial şi a oferit culturii româneşti opera sa de o valoare inestimabilă. 

Pentru Ibrăileanu, când Creangă este ţăran, este un artist de o incomparabilă fineţe, un artist seducător, cu o scriitură fină şi care, culmea, face accesibil satul românesc în profunzimea şi înţelepciunea sa, doar adevăraţilor intelectuali. Închide în scrierile sale şugubeţe, spune Ibrăileanu, o adevărată comoară a tradiţiilor populare, trecute prin filtrul geniului său. De cealaltă parte, pentru criticul Ibraileau, ”târgoveţul” Creangă, nu are sare şi piper, iar din punct de vedere al creaţiei artistice, ţârgoveţul Creangă este unul. Practic, din punctul de vedere al lui Ibrăileau, capodoperele literaturii române, precum ”Amintiri din copilărie” sau celebrele poveşti sunt opera ”ţăranului” Creangă.

Sursa: